Galeria Cuhnia, găzduiește începând de sâmbătă, 11 iunie, de la ora 16.00, expoziția artistului Liviu Nedelcu, intitulată MĂ NUMESC NEGRU, curator Magda Cârneci
„Nici de data aceasta Liviu Nedelcu nu se dezminte: a te posta în fața picturii sale
spectaculoase e ca și cum ai asista la o explozie nucleară cromatică. Dezlănțuită,
energizantă, eliberatoare. Gestualitate care induce un ritm șamanic în simțuri. Culori
care își strigă forța și provoacă adrenalina vizuală. Un tot compozițional care
eliberează o intensă, enormă energie vitală, psihică și mentală. O energie
eliberatoare.
În fața acestei picturi impulsive și totuși profund armonioase, poți trăi dublul sentiment
al haosului și creației din nimic: al disoluției formelor și conturelor într-o magmă
pulsatilă universală, împreună cu recoagularea lor într-un ocean iruptiv de culoare
pură, inervat de gesturi și forme incipiente, fie ele dramatice sau aurorale.
În fața acestor pânze „sălbatice”, poți trăi un fel de „body-art la distanță”, performând
pentru tine doar lăuntric, prin văz, dezlănțuirea artistului care își sublimează
temperamentul și aporiile interioare prin compoziții de fapt atât de atent construite,
savant expandate în bidimensionalul suprafeței pictate.
Sau poți plonja în microcosmosul macrocosmosului, ca să zic așa. În ceea ce
psihologul Carl Gustav Jung numea deja în prima jumătate a secolului XX tentația
artei moderne de a explora structura intimă, invizibilă cu ochiul liber, a materiei din
care suntem alcătuiți: particule și forțe, electroni și nuclee, care țes substratul nutritiv
potențial din care apare, se concretizează fantomatic și exuberant, realitatea.
Sigur, putem să punem ușor etichete: expresionism abstract, gestualism abstract,
abstracție informală și așa mai departe – formule care definesc o direcție importantă
și fertilă a picturii românești contemporane, din care Liviu Nedelcu face cu brio parte.
Dar este evident că Liviu Nedelcu a ajuns acum într-un vârf al creativității sale din
care își poate privi cu bucurie evoluția strălucitoare”.
Magda Cârneci
