Centrul Cultural ” Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” vă invită miercuri, 7 iunie, ora 16.00, galeria Foișor, la vernisajul expoziției- ÎMPREJUR- artist: LIVIU PASCU. Expoziția este deschisă publicului în perioada 07 iunie – 6 iulie. Împrejur este expoziția de artă plastică care surprinde imagistic, în penel pe pânză (ulei) o sumă de lucrări ce se identifică unei viziuni de ansamblu și detaliu a ceea ce oferă peisajul grădinii, al dealului, și al livezii. Aici artistul propune identitatea unui sublim vădit de esențialul conjugării acestora în privirea recuperatorie a celui care, educat în duhul dreptslăvitor, află măreția dumnezeiască odată cu delimitarea în aproapele de dincoace de linia orizontului, cel în care se reprezintă firesc și cald împrejurul. Dar împrejurul are de a face cu mărginirea propusă de un zid, interiorizând întocmai, sau trimițând spre o exterioritate, dar și peisajul rectiliniu al unui drum care năzuiește spre orizonturi de așteptare ale acestuia. Grădina se rezumă uneori la câteva detalii decupate solitar, și integrate firesc în subsumarea ei diversificată ca produs domestic, antropizat, unde mâna omului consimțind inimii, și beneficiară a unei tradiții, transferă natura în împrejurul obișnuit al omului. Grădina devine o linie de marcaj între interioritate și exterioritate, unde omul vădindu-și identitatea sa interioară, lăuntrică. Cu trimitere la aceste detalii de dincolo de imediatul văzutului, artistul surprinde grădini cuminți, îngrijite cu argumentul cu care cineva și-ar îngriji propriul suflet. Dealul, imediatul pământean al liniei orizontului, marcat de departe și de cer, într-o armonie a greului cu ușorul, al materiei cu diafanul, mereu proaspăt și evident, atârnând în sus de pământ, și în jos de cer, cu drum sau fără, dar, cel mai mult, cu identitate remarcabilă, dincolo de geografia care îl conține. Plecând, totuși, de la o imagine pură, Deal la Muncelu sau Dealuri de la Turda, artistul face din deal o trimitere la o temă esențială. Livada este împrejurul. Are înlăuntru, are și în afară. Este îngrijirea prin excelență, dar poartă și invitația la admirarea ei. Este un decupaj al naturii orânduit, și în egală măsură liber. Poartă argumentul unei interiorități – a grădinarului, dar surprinde prin bucurie oaspetele, cu geometria ei subtilă, care dezvoltă posibilități de interpretări mai adânci. Toate cele trei teme au în conținut desfășurări ale imediatului, și ale adâncului, de cele mai multe ori nesurprinse de ochiul liber, realist și metafizic. Mai este, însă, nevoie și de un ceva, iar acest un ceva este dat de felul în, și prin, care se apropie și depărtează de împrejur cu ochiul său gânditor, martorul, participantul sau creatorul acestuia. Expoziția propune o cheie pentru acest lucru. Ca orice eveniment cultural-artistic, și expoziția intitulată Împrejur, se înscrie în rândul celor care definind o perspectivă de un nivel mai adânc, invită la o participație deopotrivă solitară și împreună-mergătoare cu artistul care a întins pe simeze evidența limpede a unei lucrări: îmbinare frumoasă de sine și de atelier, ca mai toate cele din istoria artei. Dincolo de a scoate la lumină rodnicia unei munci, expunerea oferă șansa trecerii înspre un dincolo pe care l-a căutat și artistul. Evenimentele culturale strâng un anume gen de public, în special interesat de fenomenul artistic, lucru ce determină un transfer conceptual înspre alte mâini artistice, împărtășindu-se astfel o ascunsă lucrare ce poate ieși mai târziu, rodnică și bogată – evidență a istoria artelor în întregul său parcurs. Expoziția Împrejur se bucură, în sensul întinderii ei pe simeze de sărbătoarea deschiderii ușilor atelierului artistului, într-o formă inversă, și propunerea cu ochii săi, unor alți ochi, doritori sau întâmplător deschiși dinaintea lor. Se încearcă prin aceasta descifrarea unui cod lăuntric și sensibil al zidirii frumoase – natura, arătat prin livadă, grădină și deal, concepte care alcătuiesc ansamblul împrejurului. Nu întâmplător ci, mai mult, o șansă este alegerea spațiului de la Palatul Mogoșoaia, care a permis o puntea unei armonii dintre temele expuse și acest interior, exterior (geamul și grădina din afară). Într-un paragraf ultim se poate recunoaște neajunsul și locul de mai potrivit (în accepție artistică) al reprezentărilor în penel ale artistului. Dincolo, însă, de aceste evidențe observabile de critică, de ochiul autorizat, sau de cel însumat inimii privitorului, se arată bucuria cu care au fost puse dinainte, iar aceasta nu puțină. Frumosul invită la bucurie, iar bucuria are ceva sfânt în tremurul ei.