George Anghelescu, pictură Palatul Mogoșoaia, sala Foișor, 10-24 august 2017 George Anghelescu (n. 1985) este un artist bucureștean prin excelență, reprezentant al celei mai recent maturizate generații de artiști locali întorși către pictură. Venit dinspre rețele, ecrane și virtualități polimorfe, cu un simț grafic precis ca o incizie, dar totodată misterios și maladiv-somptuos, el optează decis pentru un figurativism sofisticat discursiv, chiar dacă opac, atât ca fir narativ cât și ca inserție ideologică. Greu de citit -prin urmare-, dar impetuos la vedere, tabloul său tipic este o coliziune eclatantă de mănunchiuri cromatice aparent libere, eliberate de funcția descriptivă locală, care se supun însă unor rigori relaționale și unei mecanici vizuale ce conduc cele mai iraționale hibridizări către rigoarea unui cristal. Deși dense, paradoxale, tablourile sale rămân ferme, perfect compuse, ca o coregrafie a imponderabilului, în care făpturi neverosimile și fapte impenetrabile stau înțepenite, precum insectele și plantele dintr-o boabă de chihlimbar. Instrumente colorate surprinde momentul actual, în care George Anghelescu repertoriază o gamă amplă de figuri, forme și conexiuni ce gravitează în jurul unei violențe omniprezente, insinuante, de fațadă și de fond, de formă și de substanță, desprinsă din știrile și informațiile cu care suntem bombardați, dar și din obscuritatea căutărilor proprii. Ceea ce izbește este însă echilibrul și pragmatismul perfecționist al tratamentului artistic – toate formele și faptele beneficiază de o atenție egală, golită de (com)pasiune și retorică, anti-agitatorică. Spectaculare și supra-saturate cromatic, compozițiile sale perfid decorative par provocatoare prin neutralitatea căutată, sadică, cu care o scenă cu un potențial de brutalitate maxim este redusă/condusă spre o rezolvare vizuală armonioasă, curată, aseptică. Tabloul pare o regie crudă, inspirată de jocuri și de mass-media, de ecran și de tastatură, și în care virtualitatea a relativizat într-o asemenea măsură realul încât totul devine o țesătură uniformă, supra-încărcată tehnic, dar golită emoțional. Poate că tablourile lui George Anghelescu nu sunt chiar semnale de alarmă ale unei atrofieri empatice inerente perfecționării instrumentale a timpului nostru, dar ele se remarcă prin frisonul de teamă pe care îl inspiră mecanismele riguroase, gesturile ferme și aspectul impecabil al suprafețelor grijuliu lustruite – toate acestea fiind, de fapt, un tăios memento mori. George Anghelescu a fost în lunile februarie și martie 2017 bursier la Düsseldorf, în cadrul programului de schimburi de rezidențe artistice Mogodorf, desfășurat din 2007 între Palatul Mogoșoaia și Kulturamt Düsseldorf. Majoritatea lucrărilor prezentate în expoziția Instrumente colorate au fost realizate pe parcursul acestei rezidențe. Erwin Kessler, curator