Joi, 04 aprilie 2024, de la ora 15:00 va avea loc la Galeria Ghețăria a Centrului de Cultură „Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului” Mogoșoaia, vernisajul expoziției „SPAȚIUL SACRU”, curatoriată de Magda Mihăilescu.
„Expoziția SPAȚIUL SACRU cuprinde o serie de lucrări ale următorilor artiști: Ștefan Pelmuș, Corina Perianu, Florin Șuțu, Lidia Zadeh, Mugur Popa, Cornel Vana, Petre Chirea, Marius Burhan, Kata Rudakova, artista refugiată din Ucraina și nu în ultimul rând maestrul Dumitru Macovei cu lucrarea „Sfârșitul Timpului la Voroneț”, lucrare care a făcut parte și din expoziția „Culorile Bucovinei” prezentată la Muzeul Național al Țăranului Român.
Spațiul Sacru este locul care îți oferă cel mai mult confort emoțional și siguranță. Ceea ce diferențiază Spațiul Sacru de spațiul obișnuit este calitatea Spațiului Sacru de a fi consfințit și prin aceasta de a aparține unei alte dimensiuni decât cea materială, concretă. Spațiul Sacru este nu doar spațiu în sensul fizic, ci este și spirit, în sens metafizic. Consfințirea unui Spațiu Sacru se face în mod necesar și obligatoriu prin prezența Divinității, în oricare dintre manifestările sale. Prezența spirituală transformă spațiul dintr-unul obișnuit într-un spațiu Sacru încărcat cu semnificație, cum spune Mircea Eliade, dar și cu prezența divină, aș spune eu. Simbolistica Spațiului Sacru trimite la o formă geometrică bine delimitată, in care accesul se face prin elevarea spirituală, singura care permite omului să accepte și să înțeleagă modul în care poate transcende materialul către dimensiunea spirituală, divină, consacrată spațiului sacru. Este un spatiu privilegiat, un spatiu care face ca lumea obișnuită să apară ca fiind departe și măruntă, în timp ce Divinitatea și cerescul apar a fi apropiate și enorme. Această schimbare a percepției permite omului aflat într-un Spațiu Sacru să își folosească simțurile nu pentru a cunoaște concretul ci pentru a înțelege inefabilul.
Pentrul omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi. Unele porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite de celelalte. „Nu te apropia aici”, îi spune Domnul lui Moise, „ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt” (Iesirea, 3, 5). Există așadar un spațiu sacru, deci p „puternic”, semnificativ, și alte spații, neconsacrate, lipsite prin urmare de structura și de consistența, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spatială se reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu adevărat, și restul spațiului, adică întinderea informă care-l înconjoară.
Lumea noastra ar fi cu mult mai săracă dacă nu ar exista Spații Sacre, pentru că ele sunt porți, portaluri, către o hiperdimensiune, către dimensiunea cerească atât în mod cosmic cât și în mod spiritual”, spune d-na arh. Maria Barbu. Și tot dânsa continuă pe blogul personal, spunând că „Spațiul Sacru este locul unei plămădiri spirituale. Este spațiul în care luăm contact cu energiile divine, prin intermediul cărora vibrația noastră de ființă muritoare se ridică până la înalta vibrație a Ființei Divine. Iar aceste calități energetice excepționale se pot resimți cu adevărat, pentru ca Spațiul Sacru este locul unde binomul spațiu – timp se rupe de devenire și intră în eternitate și acest fenomen mistic se produce în prezența Luminii divine și a Spiritului etern care animă universul întreg și ființa umană”.
Expoziția va fi deschisă în perioada 04-28 aprilie 2024.
Parteneri media: Agerpres, Trinitas TV, Jurnal de București, Amos Press.
Intrarea este liberă!