„CALM EXHAUSTIV” – Expoziție de pictură semnată Dragoș Botezat, la Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului
Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” găzduiește, în perioada 29 ianuarie – 15 februarie 2026, la Galeria Cuhnie din Mogoșoaia, expoziția de pictură „Calm Exhaustiv”, semnată de artistul vizual Dragoș Botezat, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Vernisajul expoziției va avea loc duminică, 1 februarie 2026, ora 15:00, în prezența artistului, a curatorului și a invitaților din mediul artistic și cultural.
Curatoriată și analizată critic de Ana Amelia Dincă, expoziția propune o incursiune intensă în zonele de tensiune dintre liniște și epuizare, dintre echilibru aparent și forță interioară consumată. Lucrările lui Dragoș Botezat se remarcă printr-un limbaj vizual expresiv, dominat de cromatici vibrante, gestualitate amplă și compoziții care transmit energie brută, conflict și introspecție.
„Calm Exhaustiv” nu este o stare comodă, ci una-limită. O formă de liniște obținută prin consum total, prin ardere, prin traversarea haosului interior. Expoziția devine astfel un spațiu de confruntare emoțională și estetică, în care privitorul este invitat să-și regândească propriile mecanisme de echilibru.
Expoziția poate fi vizitată pe întreaga durată a perioadei, conform programului de funcționare al Galeriei Cuhnie, de marți până duminică în intervalul orar 09.00-17.00 ( ultima intrare 16.30 )
Despre Dragoș Botezat – Ana Amelia Dincă – critic de artă
Detaliile folosite de Dragoș Botezat în analiza structurilor naturale de la care pornește creează un spațiu vizual psihedelic, amănuntul și deconstrucția formei îmbrăcând aspectul unei estetici, care îl definește. Artistul analizează suprafața fără a lăsa, la o primă citire, locuri nepictate în interiorul formei, așa cum făceau arabii în decorararea moscheielor și a palatelor în care se adăposteau de necunoscutul deșertului.
Acest “horror vacui” amprentează aici frica de abandon și singurătate, de pustietate și neîmplinire, substituindu-le cu detalii picturale recurente, unitare din perspectivă stilistică, chiar dacă există, în anumite puncte, o diferențiere la nivelul alcătuirii câmpului de lucru. Nesiguranța lumii în care trăim și vidul interior sunt anulate și înlocuite cu abundente și variate trasee de culoare și cu rigori constructive care, datorită plasării lor în paradigma raportului dintre alb și policrom, dintre peretele pe care este așezat tabloul și profunzimea imaginii create de artist, conturează un corpus de semne și o coerență a gestului pictural, coagulând un sistem de structuri și apoi, de idei.
Golul din pictura lui Dragoș Botezat devine locul privilegiat al unui spirit care se reinventează și se salvează prin așezarea față în față a angrenajelor sociale și existențiale în care artistul viețuiește. Răsfrângându-se insesizabil asupra unui discurs plastic unde nimicul își are ecou în opusul său, adică în frecvența unor conformații care abundă de culoare și tensiuni structurale, preluate din realitate și remodelate, elementele care instrumentează raționamentul artistului sunt sudate și se completează armonic. Însă una dintre problemele principale ale acestui demers este descompunerea eclerajelor și transformarea lor in semn cu ajutorul tușelor care înlocuiesc principiile luminii.
Golul transmutațional devine o ecuație pe care Dragoș Botezat o rezolvă prin albul care decupează geometriile primare, lăsând simeza să intervină în lucrare și să aibă o relație estetică deplină cu pictura, atunci când diseminarea configurației este marcată de textura pânzei din extremitățile compoziției. În momentul când albul este plasat central, acesta își dispută întâietatea în fața efectelor picturale, Dragoș Botezat fiind interesat de forma expresivă, de semnul pe care aceasta îl poate induce și de simbolul generat, intenționalitatea albului găsindu-și ecoul în percepția imediată a privitorului.
Raportul dintre albul plasat în mijlocul imaginii și cel reținut în părțile laterale ale lucrării creează miza preocupării profunde pentru conglomeratul cromatic generator de topos, de identitate vizuală și specificitate în contextul multiplelor încercări ale artistului de a demonstra importanța decupajului, ca modalitate de a media între două tipuri de interiorități, una explozivă, pe care o observăm în arta sa și una subterană și invizibilă, dar consecventă în gestionarea stărilor creatoare, provenite dintr-un calm exhaustiv și autocontrol.
