ISTORIC

Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfale pe sub arcada monumentului a personalității/personalităților astfel onorate. Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.: Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus). De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop  manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.: Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]). În perioada modernă, acest tip de monument este reprezentat de Arcul de Triumf de la Paris, edificat între 1806 și 1836 și care a fost luat ca model de o serie de astfel de monumente ridicate de-a lungul timpului (ex. Londra, Barcelona, New York, St. Petersburg, București etc.)

În București, apariția acestui tip de monument este în strânsă legătură cu influențele francofone, manifestate după Revoluția de la 1848 care au condus la schimbarea structurii societății, de tip bizantin-orientală și au stabilit cursul întregii vieți românești pe coordonate de factură occidentală. Astfel, de-a lungul timpului, au fost edificate în București o serie de arce de triumf în vederea celebrării diverselor evenimente istorice, considerate de mare valoare pentru epoca respectivă: 1848 – în cinstea adoptării noii Constituții revoluționare; 1859 – pentru celebrarea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn comun pentru Valahia și Moldova; 1866 – în cinstea proclamării primei Constituții a Principatelor Unite; 1878 – pentru cinstirea eroilor triumfători din Războiul de Independență; 1896 – cu ocazia vizitei împăratului Franz Josef în Regatul României; 1906 – pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie glorioasă a regelui Carol I.

O caracteristică comună a acestor monumente a fost perisabilitatea lor, fiind realizate pentru folosință temporară, doar pentru durata desfășurării evenimentului respectiv. Astfel, acestea erau construite fără fundație, pe o structură de lemn îmbrăcată în pânză și decorate somptuos cu ornamente din ipsos, fiind dezafectate după consumarea evenimentului.

În 1918, după realizarea Marii Uniri, în urma luptelor grele duse în ”Marele Război” (cum a fost denumit până în 1941 Primul Război Mondial), a fost realizat, pe actualul amplasament de pe Șoseaua Kiseleff, ”rondul doi de la Șosea”, un Arc de Triumf provizoriu (din lemn), în vederea desfășurării paradei ostașilor biruitori. Pe aici au defilat trupele române, având în fruntea lor pe Regele Ferdinand și Regina Maria, întorși din refugiul de doi ani de la Iași. Presa vremii relata evenimentul în termeni elogioși: ”Regele va intra mâine în fruntea trupelor române în București. Va fi o zi sfântă, zi de sărbătoare națională, în a cărei strălucitoare lumină se topesc, ca gheața sub razele soarelui de primăvară, toate restriștele și toate suferințele a doi ani de teribile încercări. […] Regele și Regina vor intra înconjurați de oaste și aclamații de popor în Palatul lor, și drapelul cu stemă înălțat iarăși va fâlfâi mai mândru decât totdeauna, căci sub faldurile lui bat astă zi inimile românilor de peste tot locul. […] După doi ani de cumplite nevoi, la București, va fi prima sărbătoare a Victoriei” (Epoca).

 Suveranii României reîntregite în fața Arcului de Triumf (provizoriu) în 1918
sursa: http://art-historia.blogspot.com  

Din cauza perisabilității materialelor constitutive, această construcție triumfală nu a rezistat în timp, el fiind de fapt edificat doar pentru ceremonia respectivă.

Peste patru ani, în 1922 s-a luat hotărârea înlocuirii Arcului de Triumf din 1918 cu unul realizat tot din lemn, până la găsirea fondurilor necesare edificării unui monument permanent care să comemoreze eroismul ostașilor români și totodată să amintească de semnificația deosebit de importantă pentru istoria națională al acestui act politic.

Ceremonia din 1922 de la Arcul de Triumf (a doua variantă cu structura parțială provizorie)
sursa: http://art-historia.blogspot.com

După încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca primii suverani ai României reîntregite, comisia desemnată pentru realizarea serbărilor dedicate încoronării l-a însărcinat pe arhitectul Petre Antonescu în vederea realizării unui Arc de Triumf impunător pe măsura importanței evenimentului. Acesta, deși impunător și bogat decorat, nu avea decât baza și scheletul din beton armat, suprastructura exterioară fiind îmbrăcată în pânză de care au fost atașate statui și basoreliefuri realizate din ipsos.

A doua versiune (1922) a monumentului Arcul de Triumf de pe amplasamentul actual, având suprastructura din materiale ușoare (pânză și ipsos).
sursa:  https://atestatbucuresti.weebly.com/arcul-de-triumf.html

La soluția aceasta s-a recurs din cauza timpului scurt de realizare alocat construirii monumentului, insuficient pentru definitivarea integrală din materiale durabile.

Și de această dată, degradarea progresivă în timp a monumentului care ajunsese în 1930 o ”construcție incomodă” pentru imaginea orașului a făcut chiar să existe propuneri pentru demolarea sa.

De abia în 1932 s-a decis realizarea integrală a monumentului din materiale durabile, definitive, astfel Arcul de Triumf a fost îmbrăcat în calcar, marmură de Rușchița și mozaic. Arcul de Triumf a fost inaugurat în 1936 – an în care s-au inaugurat Parcul ”Regele Carol II” (actual, Parcul ”Regele Mihai I”) și Muzeul Satului (actual, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”), în cadrul manifestării celei de-a doua ediții ”Luna Bucureștilor”.

Pentru edificarea construcției din materiale durabile a fost ales tot arhitectul Petre Antonescu care a conceput monumentul în spiritul stilistic al vremii, de o manieră sobră, caracteristică curentului modernist specific deceniilor 4 și 5 ale secolului XX. Astfel, dacă stilul versiunii din 1922 era tributar eclectismului, fiind caracterizat de o abundență de decorații (sculpturi colosale și basoreliefuri) cu tentă barocă, versiunea finală din 1936 este o construcție funcționalistă, având o decorație dedicată, exclusiv simbolistă.

Inaugurarea Arcului de Triumf a avut loc pe data de 1 decembrie 1936 și a constituit un eveniment amplu la care au participat regele Carol II, regina Maria și Marele Voievod de Alba Iulia, viitorul rege Mihai I.

Inaugurarea Arcului de Triumf din 1936. În partea stângă, de la stânga la dreapta, asistă Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, regele Carol II și regina Maria
sursa: AGERPRES

În perioada interbelică pe sub Arcul de Triumf au trecut armatele române și germane victorioase după campania de dezrobire a Basarabiei din 1941 (după ce aceasta fusese anexată de U.R.S.S. în urma Pactului Ribbentrop-Molotov).

Parada trupelor române și germane de la Arcul de Triumf din 1941
sursa: https://www.muzeuldefotografie.ro/2014/07/parada-militara-in-bucurestiul-anului-1941/

Ultima paradă care a avut loc la Arcul de Triumf în secolul XX s-a desfășurat în data de 23 august 1945 când trupele românești au defilat pentru ultima dată prin fața Regelui Mihai I care avea să fie forțat să abdice peste trei ani.

Parada trupelor române din ziua de 9 mai 1945 de la Arcul de Triumf
sursa: AGERPRES

Tradiția paradelor comemorative pe sub Arcul de Triumf a fost reluată după 1989, acestea   desfășurându-se în fiecare an de Ziua Națională a României din 1 Decembrie.

Parada militară din prezent de la Arcul de Triumf
Sursa: AGERPRES