Galeria Parter a Centrului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” are plăcerea de a vă invita la vernisajul expoziției „Ștefania Grimalschi-Dobref. Pictură, desen”, deschisă publicului în perioada 31 iulie – 17 august 2025.
Curatoriată de reputatul istoric și critic de artă Doina Mândru, expoziția reunește lucrări reprezentative de pictură și desen, oferind o incursiune revelatoare în universul artistic al Ștefaniei Grimalschi-Dobref – o prezență distinctă în peisajul plastic contemporan.
Vernisajul expoziției va avea loc sâmbătă, 2 august 2025, la ora 17:00.
RESTITUIRI DIN TRECUTUL APROPIAT: ȘTEFANIA GRIMALSCHI DOBREF
„Născută în București, la sfârșitul războiului, într-o familie înstărită cu origini ardelenești și bulgare, Ștefania Dobreff (1945, 25 X – 2022,7 II) face parte din generația de artiști formați exact în puținii ani ai „dezghețului“ ideologic comunist (1965-1971) care au redat artei libertatea de expresie stilistică și, parțial, pe cea de conținut. A urmat gimnaziul și liceul la Liceul Nicolae Tonitza, în paralel cu lecții de pian și limbi străine acasă, apoi a intrat cu un bogat bagaj cultural la secția de Pictură monumentală a Institutului N. Grigorescu, studiind pictura murală cu Gheorghe Labin și Ghiță Popescu, acesta din urmă influent muralist afirmat în interbelic în zona picturii bisericești. A fost pentru un timp (1971-1974) profesoară la Liceul pedagogic de artă din Buzău unde a fost colegă de catredră cu Florin Menzopol și Ion Rusu, s-a căsătorit în 1970 cu pictorul Viorel Grimalschi și l-a însoțit apoi toată viața pe șantierele de restaurare a celor mai vechi picturi bisericești din Muntenia ca prim colaborator.
Restaurarea, pictura bisericească și arta de atelier au rămas după 1972, anul sfârșitului epocii de relativă libertate artistică, singura zonă de spiritualitate și expresie salubră căreia cei doi soți i s-au dedicat generând, alături de prietenii lor, un mediu artistic cu caracteristicile unei enclave culturale, deosebit de activă în undergroundul boem în care se reuneau sculptori, pictori, poeți, filozofi, chiar fizicieni pentru a comenta expozițiile, lecturile, piesele de teatru, filmele recente. Eminescu, Nichita Stănescu, lumea lui Andrei Tarcovski cu monumentalul său film despre Rubliov sunt câteva repere pentru discuțiile aprinse care transpar în opera Ștefaniei Grimalschi Dobreff. Remarcată încă de la sfârșitul studenției pentru calitatea picturii sale, Stefania Dobreff a primit o importantă bursă de studii în anul 1972, fapt care a motivat-o să râmână activă ca artist independent, în paralel cu munca de restaurare și să expună în majoritatea saloanelor vremii lucrări numai despre lumea ei, familie, prieteni, curtea casei privită cu luciditate, puțină ironie și mult simț poetic. Este o pictură figurativă de expresie specială prin tratamentul luministic al culorii ca și prin raportarea la mari modele ale picturii europene pe care le integrează, în sens postmodern, viziunii personale.
Asemenea unei părți a elitei culturale bucureștene și Ștefania a fost atrasă la începutul anilor ′80 de gândirea și mistica orientală, apoi de texte fundamentale ale spiritualității iudeo-creștine în interpretarea cărora artista a aflat o sursă de inspirație pentru desenele ca și pentru pictura noii etape. Obsesiile lui Picasso în studenție, Renașterea europeană, micii maeștri ai școlii olandeze sau germane, picturalitatea ultimilor Cezanne sunt repere ale bibliotecii care hrănesc pictura bogată în nuanțe și transparențe a Ștefaniei din anii de formație și, ulterior, opera de atelier ce face obiectul micii retrospective propusă aici.
Tematica ultimelor două decenii se concentrează asupra feminității ca sursă divino-umană a vieții, rafinând expresia spre viziuni monocrome ale transcendentului în seria numeroasă a desenelor. Ele relevă o intensă concentrare lăuntrică a pictoriței care evocă icoana lui Rubliov ca pe un absolut al rugăciunii și reprezentării, o fereastră dincolo de timp deschizând orizonturi largi spre contemplația renascentistă sau cea extrem orientală într-o interpretare postmodernă. Cu un reper atât de înalt, era firesc ca autoarea, veșnic nemulțumită de înfăptuire, să revină continuu asupra subiectului în căutarea acelei expresii care redă în vizibil transparența de ordin inefabil a duhovnicescului.
Modestă, cultivată, intens rugătoare, trudind să își rafineze desenul, mereu punând familia ei de artiști pe primul loc, expunând doar în manifestări colective ale breslei, Ștefania Grimalschi a refuzat constant ispita unei „personale“ până când a revenit posterității sarcina să o facă, nu ca pe o reparație morală, nu ar fi clamat-o, ci din nevoia de a cunoaște, prin ea, un mediu artistic contemporan, discret lucrător departe de zgomotul zilei”.
Doina Mândru, istoric și critic de artă
Evenimentul este accesibilizat pentru persoane cu dizabilități auditive.
Expoziția poate fi vizitată de marți până vineri, în intervalul orar 10:00-18:00, iar sâmbăta și duminica, între orele 10:00-19:00.
Parteneri media: AGERPRES, Amos News, Radio Trinitas, Jurnal de București, Rezistența prin Cultură.
