Julia Kröpelin, desen
Nicolae Comănescu, pictură

Vernisaj, 21 iulie 2012, orele  18.00
Curator: Erwin Kessler

Expoziţia Vederi dinăuntru este rezultatul colaborării dintre Palatul Mogoşoaia şi Kulturamt Düsseldorf, ajuns, în 2012, în cel de-al şaselea an de constantă cooperare în organizarea unui schimb de rezidenţe de artişti vizuali.

Anual, un artist bucureştean, ales de un juriu local, petrece două luni la Düsseldorf, la capătul cărora expune acolo în galeria de artă Am Eck. Similar, câte un artist german propus de către Kulturamt Düsseldorf petrece două luni la Bucureşti, la Palatul Mogoşoaia, la capătul cărora organizează o expoziţie în spaţiile muzeale ale centrului cultural din aşezămintele brâncoveneşti.

Devenit deja o tradiţie, schimbul de rezidenţe s-a cimentat între timp în relaţii ample şi de lungă durată între diverşii artişti care au participat, relaţii bazate pe afinităţi structurale sau de preocupări, şi care au condus la apariţia unor veritabile reţele, acţiuni sau evenimente prin care se demonstrează, permanent, rostul acestei iniţiative de a pune în contact direct şi prelungit personalităţi, medii, formaţii şi mentalităţi diferite. În urma schimburilor încrucişate de artişti au fost organizate mult mai multe expoziţii decât cele propuse de regulamentul rezidenţelor, expoziţii în care au fost implicate, pe rând sau concomitent, instituţii precum Muzeul Ţăranului Român, Fundaţia Gerhard Hauptmann, Atelier 35 şi mai multe galerii private, atât din Germania cât şi din România. Extinderea autonomă a acţiunii artiştilor implicaţi a constituit miza şi continuă să constituie garanţia succesului schimbului de rezidenţe.

Surpriza în faţa noilor repere culturale ale existenţei zilnice într-un mediu străin, dorinţa de cunoaştere şi nevoia de adaptare, la fel ca şi reflexul de autoconservare a unui mediu interior propriu au reprezentat, cel mai frecvent, reperele realizărilor artistice pe parcursul perioadelor de rezidenţă. Poate unele dintre cele mai caracteristice manifestări în acest sens, lucrările realizate de rezidenţa germană din acest an, Julia Kroepelin, reflectă cu acuitate impactul cu condiţiile noi de mediu interior şi exterior de la Mogoşoaia. De obicei creatoare de ample instalaţii, obiecte şi sculpturi, în care materialele neconvenţionale, sintetice, cu o cromatică intensă şi cu un mesaj pregnant şi evident domină, Julia Kröpelin s-a concentrat la Mogoşoaia pe un teritoriu aparte, acela al desenului (tradiţional, aparent) cu grafit şi cărbune pe hârtie. Este vorba despre un desen în care căutarea motivului exterior, ghidată de oferta abundentă, de ne-evitat şi de nerefuzat a parcului Palatului Mogoşoaia (plante, arbori, animale), intră într-o puternică coliziune cu căutarea motivului interior, acela al investigării şi al (auto)reprezentării prin excavarea perpetuă a suprafeţei lucrurilor, a suprafeţei faptelor, a epidermei estetice a artei. Astfel au apărut aceste vederi dinăuntru, în care aparente peisaje şi simili-peisaje naturale desenate cu grijă aproape clasică se desfac în enunţuri explicit personale, prin acţiunea corozivă a gumei de şters, care erodează, agresează, explorează şi exploatează aparentul peisaj, devenit, prin destructurarea de suprafaţă a hârtiei, un fel de  teatru de război al confruntării dintre ceea ce se vede în afară, negrul celor ce apar, al obiectelor existente, şi albul nefiresc al intruziunii patetice a individului care caută ceva, altceva (probabil prezenţa proprie) în miezul întunecat al lucrurilor înconjurătoare. Albul obţinut prin ştergere devine astfel culoare în desen dar şi luminiş propriu în lumea tuturor.

Vederi dinafară prezentate dinăuntru realizează, de mai mult timp, şi Nicolae Comănescu. Începută odată cu seria sa dedicată cartierului Berceni, activitatea de cartografiere a cotidianului înconjurător, prin privelişti tipice şi cu mijloace specifice (praf de pe străzile pictate, cărămizi din casele demolate, muştar de pe mesele restaurantelor etc.) a fost continuată şi pe parcursul rezidenţei de la Düsseldorf. Acolo, Nicolae Comănescu a căutat, a explorat şi exploatat vasta carieră de suprafaţă a cotidianului renan, atât de străin şi totodată atât de apropiat pe parcursul celor două luni petrecute la Düsseldorf. Nisip de pe malurile Rinului, praf (puţinul praf pe care l-a putut colecta de pe străzile germane), alături de scrum şi alte materiale organice şi minerale locale, i-au oferit resursa inepuizabilă pentru tablourile şi frescele realizate în atelierul de rezidenţă în care a ales să-şi organizeze şi expoziţia de la finalul celor două luni petrecute în Germania. Elemente din acest eveniment, laolaltă cu piese semnificative din producţia sa locală (de această dată bucureşteană) vor figura în expoziţia de faţă.

Erwin Kessler