” (…) Prologismul s-a fortificat în spațiile muzeale ample ale Palatului Mogoșoaia, extrem de activ în domeniul artei contemporane, o dată cu directoratul Doinei Mândru, început tot în anul 2000. Mogoșoaia a intrat în aceeași sferă de influență, cam în aceeași perioadă cu Galeria Curtea Veche, prin conjugarea demersurilor colecționarului–donator Dan Nasta (apropiat de Prolog dintotdeauna, și-a oferit o bună parte a colecției proprii de artă europeană și populară, ca nucleu al colecției permanente a Palatului Mogoșoaia, extinzînd și exercitînd, ca urmare, un protectorat asupra programului artistic al instituției) și ale artistului–mentor Paul Gherasim, ce-și va desfășura astfel o amplă viziune curatorială, continuată și în stricta actualitate.”

Inaugurarea Palatului Mogoșoaia, în respectiva formulă de expoziție permanentă, denumită, simptomatic, Colecția de Artă Comparată, cu Dan Nasta ca donator și Paul Gherasim ca spiritus rector a avut loc în ziua de Paște, 2001, însoțită (previzibil), de o expoziție personală Horia Paștina, Ferestre. Orientarea este pertinent rezumată de către Doina Mândru în răspunsul la campania de documentare x20: ”Am situat expozițiile de la Mogoșoaia în orizontul Prologului, am încercat să relev ce mai era actual din tradiție sau problematici majore ale artei românești contemporane prin seria restituiri ca și prin proiectele datorate artiștilor în rezidență.” În spațiile expoziționale adiacente Palatului, programul curatorial de artă contemporană a fost preluat în anii 2001 – 2002 de către Maria Magdalena Crișan, iar din 2003 acesta a fost asumat de către Doina Mândru, care, pe lângă expozițiile proprii, a încredințat galeriile cu expunere temporară mai multor curatori, instituții, evenimente și artiști extrem de diferiți (de la Ion Nicodim în 2003 la grupul Bazis de la Miercurea Ciuc și Sorin Dumitrescu în 2007, până la Christian Paraschiv în 2008 și Ana Bănică în 2009. Aceasta a asigurat, în timp, nu doar o vizibilitate deosebită Palatului Mogoșoaia, ci a plasat instituția de la porțile Bucureștiului ca pol de interes și activitate ce reprezenta o ”alternativă la MNAC”(potrivit formulei Doinei Mândru), din momentul în care acesta din urmă s-a închis într-un circuit exclusivist, în afara căruia a rămas cea mai mare parte a artei locale.

 

ERWIN KESSLER    X:20 O RADIOGRAFIE A ARTEI ROMÂNEȘTI DUPĂ 1989

Editura VELLANT 2013