Un cadou princiar…

Dezinteresată de palat, dar nu şi de moşia care-i asigura veniturile, Marie-Nicole Dârvari se va lăsa cu greu convinsă să vândă întregul domeniu vărului ei primar George Valentin Bibescu. „Au trebuit ani îndelungaţi până să hotărască Martha [Bibescu] pe Marie-Nicole să vândă Mogoşoaia lui G.V.B [ibescu], să o pună pe numele ei şi ani şi ani mulţi până să reclădească palatul, biserica şi clopotniţa, casa nouă, bucătăriile vechi etc.”.

În cele din urmă, în 1911, tranzacţia este încheiată şi Mogoşoaia devine proprietatea soţilor Martha şi George Valentin Bibescu, în istoria palatului începând o epocă nouă, de reconstrucţie şi de fast, vechea reşedinţă a Brâncovenilor recăpătându-şi, pentru mai bine de trei decenii, strălucirea de odinioară. Este meritul incontestabil al Marthei Bibescu de a fi restaurat palatul, redându-ne astfel un monument pe care timpul şi indiferenţa oamenilor l-ar fi ruinat definitiv, dacă nu intervenea gestul salvator al rafinatei aristocrate. „Oricât de sever ar fi judecată încă această femeie excepţională pentru multele prostii pe care le-a săvârşit – aprecia un cinic deloc indulgent cu contemporanii săi, Constantin Argetoianu -, pentru această faptă mare şi bună însă, generaţiile viitoare se vor pleca cu evlavie şi cu recunoştinţă în faţa amintirii ei”.

Descendentă a două ilustre familii boiereşti române, ca fiică a lui Ioan N. Lahovary (1848-1915) şi a Smarandei Ema Mavrocordat, Martha Bibescu (28 ianuarie 1886 – 28 noiembrie 1973) va primi o educaţie aleasă, dezvoltându-şi devreme gustul artistic, talentul ei literar cucerind Parisul la începutul secolului XX. Se va căsători, la 21 iunie 1902, cu prinţul George Valentin Bibescu, nepotul fostului domnitor al Ţarii Româneşti, care, în 1911, va cumpăra de la verişoara sa palatul din Mogoşoaia, dăruindu-l tinerei sale soţii. Ghislain de Diesbach, autorul celei mai solide monografii a Marthei Bibescu, aprecia gestul lui G.V. Bibescu ca fiind singurul mod de a o smulge pe soţia sa din braţele prinţului Charles de Beauvau-Craon, idilă ce a fost la un pas de a-i distruge căsnicia. „E o manevră măiastră, inspirată poate de mama lui, căci perspectiva de a reface această clădire, la care ţine, e singurul mijloc de a o lega pe Martha nu numai de România, dar şi de o viaţa activă”.

Dar nu numai acest calcul l-a determinat pe George Valentin Bibescu să cumpere Mogoşoaia, actul său fiind şi de natură sentimentală: aici (în cavoul lui Nicolae Bibescu) era înmormântat tatăl său, George Bibescu (14 martie 1834 – 7/20 mai 1902), a cărui viaţă, excepţională şi aventuroasă, este rezumată în epitaful dăltuit în marmura ce-i străjuieşte mormântul. Alături, în stânga sa, va fi depusă şi soţia, Marie Henriette Valentine, contesă de Caraman-Chimay. Născută la castelul din Menars, pe Valea Loarei, pe 15 februarie 1839, ea s-a căsătorit la Berlin – în 24 octombrie 1875, după ce divorţase de prinţul de Bauffremont – cu George Bibescu şi a încetat din viaţă la Bucureşti, pe 25 august 1914.