… și un gest salvator

Devenită stăpână a Mogoșoaiei, Martha Bibescu va locui la început în vila Elchingen, palatul fiind inutilizabil. Aici, în chalet-ul verişoarei sale Marie-Nicole, “estetismul ei s-a străduit şi a reuşit să îmblânzească banalitatea unor încăperi fără plan şi fără proporţii prin tonul şi ritmul amănuntelor. Acolo a lansat dânsa moda pereţilor văruiţi, liberaţi de orice ornament sau podoabe, a spaţiilor libere cât de largi, a pervazurilor şi a ferestrelor negre, a străchinilor mari pline cu flori, aşezate pe pardoseală, a scaunelor şi a meselor joase şi comode”.

Făcând o permanenţă navetă între Posada (castelul lui G.V. Bibescu de la Comarnic, judeţul Prahova) şi Mogoşoaia, Martha Bibescu va începe în septembrie 1912 lucrările de restaurare a palatului, apelând pentru această la o echipă de meşteri italieni, condusă de arhitectul veneţian Domenico Rupolo. Tot de la Veneţia, unde proprietara va merge împreună cu arhitectul, vor fi aduse materialele necesare decorării interioarelor palatului. Rupolo este cel care va imprima faţadelor palatului un aspect veneţian, răzuind vechea tencuială şi tratându-le în cărămidă aparentă. “Dându-i-se în felul acesta o îmbrăcăminte mult mai trainică – aprecia Grigore Ionescu – edificiul a căpătat şi un izbutit joc de culoare, cenuşiul pietrei din coloane, balustrade, arcuri şi console armonizându-se, cum nu se poate mai bine, cu roşul patinat al cărămizilor bătute de ploaia şi de soarele atâtor ani”.

Lucrările au evoluat încet, atât datorită complexităţii lor, cât și datorită izbucnirii războiului. Totuşi, viaţa a continuat la Mogoşoaia, Martha Bibescu avându-i aici oaspeţi, în august 1913, pe regele Carol I şi regina Elisabeta, care-i apare ca “o zână didactică”, iar un an mai târziu, pe 26 septembrie 1914, luând cina în compania principilor moştenitori Ferdinand şi Maria, a primului-ministru Ionel Brătianu şi a soţiei sale Eliza a Simonei Lahovary, verişoara gazdei, a lui Leon Ghica Dumbrăveni şi a lui I.G. Duca. Două persoane i-au ţinut companie Marthei la Mogoşoaia în această perioadă: prinţesa Maria, viitoarea regină, şi Emanuel Bibescu. Prinţesa Maria şi Martha Bibescu vor lega o strânsă prietenie, cimentată şi de afinităţile lor artistice. “Tocmai această iubire a frumosului, pe care o împărtăşeam amândouă – îşi va aminti Regina Maria – ne-a făcut să fim ani îndelungaţi tovarăşe strâns legate. Ne plăceau la amândouă grădinăritul şi florile, ne plăcea să plănuim locuinţe ciudate şi originale, să colecţionăm pietre antice sau să descoperim colţuri tainice neexplorate, biserici vechi, case părăsite şi atâtea alte lucruri pline de farmec, pentru care alţii aproape n-au ochi. Ne plăceau cărţile şi poezia şi culorile frumoase şi sunetele clopotelor în depărtări; da, ne asemănăm în multe privinţe”. Cât despre Emanuel Bibescu, o puternică pasiune a transformat o relaţie de familie (era văr cu soţul Marthei) într-una intimă.