,

Sfântul Antim Ivireanul şi Iluminismul european

Duminică, 11 Septembrie 2016, Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, în parteneriat cu Biserica ”Sf. M. Mc. Gheorghe” din Mogoșoaia, vă invită la conferința cu tema Sf. Antim Ivireanul și Iluminismul European, eveniment ce va avea loc începând cu ora 18.00 în Sala Scoarțelor din Palatul de la Mogoșoaia.

Evenimentul își propune să marcheze anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Ivireanul prin trei prelegeri ce vor evidenția personalitatea culturală și duhovnicească excepțională a ierarhului de origine georgiană. Cei trei invitați – Pr. Arhim. Clement Haralam, Pr. Dr. Tudor Ciocan și dl. Octavian Marinescu – vor puncta aspecte legate de activitatea tipografică, artistică și predicatorială fără egal a Sfântului Antim, dezvăluind aspecte mai puțin cunoscute din viața și activitatea acestuia. Nu va fi uitată nici relația specială pe care Sfântul Antim Ivireanul a avut-o cu Sfântul Martir Constantin Brâncoveanul, acesta din urmă dovedindu-se a fi omul providențial din viața sfântului ierarh.

Născut în jurul anilor 1650 în Georgia, din părinți credincioși, Sfântul Antim și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea din slujba bisericii în Țara Românească, unde a fost adus în anul 1689 de către Sf. Constantin Brâncoveanul. Anul 1691 marchează începutul unei ample activități tipografice, sub îndrumarea sa fiind tipărite cărți la București, Mănăstirea Snagov, Mănăstirea Govora sau la tipografia înființată la Târgoviște. Prin cele 63 de tipărituri este considerat, alături de diaconul Coresi, cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. Introducerea completă și definitivă a limbii române în cultul bisericesc i se datorează acestui sfânt, nevorbitor nativ de limba română.

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii și ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Românești), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea „Sf. Ecaterina” de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului a fost ucis de ostașii turci din escortă iar trupul său a fost aruncat în râul Marița, în apropiere de Adrianopol.