Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului” este o instituţie publică de cultură de interes local aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Complexul monumental istoric, cultural, turistic şi de agrement de la Mogoşoaia reprezintă unul dintre cele mai căutate şi atractive locuri datorită valorosului patrimoniu arhitectural situat într-un cadru natural pitoresc în imediata apropiere a Municipiului Bucureşti.
Actualmente, după mai multe etape de restaurări, renovări, modernizări, completări şi sistematizări, zona este compusă din:

Curtea de onoare – în care se află:

Palatul – înălţat în septembrie 1702 de către Constantin Brâncoveanu pentru al doilea fiu al său, Ştefan.
În prezent palatul adăposteşte Muzeul Tradiţiei Aulice [înfiinţat în anul 2000] şi anume donaţia Liana şi Dan Nasta, o colecţie de artă comparată însumând circa 300 de piese.
În sălile parterului şi în anexe sunt prezentate anual aproximativ 10 expoziţii temporare, eseu sau artă contemporană.
Curtea Domnească de la Mogoşoaia a fost atestată la sfârşitul secolului XVII, construcţia finalizându-se la începutul secolului XVIII.

Cuhnia – fosta bucătărie domnească este spaţiu expoziţional în prezent.

Turnul porţii [ante 1702] şi Poarta Targoviștei pe care este montată o replică a grupului statuar care o reprezintă pe Zeiţa Minerva.

Centrul de conferinţe şi rezidenţe [fost vila d’Elchingen] – [sec. XVII, refaceri 1927 – 1936] în prezent găzduieşte un centru de conferinţe şi rezidenţe cu 2 săli de conferinţă [cu o capacitate de 50, respectiv 75 locuri], un restaurant – 120 locuri şi 16 camere de cazare – 25 locuri.

Gheţăria – fostul depozit de gheaţă al palatului.

În exteriorul curţii de onoare se găsesc:

Parcul englezesc cu grădini, amenajarea sa peisagistică realizându-se între anii 1921 – 1922 sub îndrumarea Marthei Bibescu.

Biserica cu hramul Sfântului Gheorghe ridicată de Constantin Brâncoveanu în anul 1688, unde se găseşte tabloul votiv care îi reprezintă pe Constantin Brâncoveanu cu cei 4 fii ai săi şi pe Doamna Maria cu cele 7 fiice. Tot aici este înhumat George Valentin Bibescu, soţul Marthei Bibescu, sub o frumoasă lespede funerară decorată cu stema familiei Bibescu [doi lei cu vulturul încoronat].

Capela Gheorghe Bibescu – secolul XIX – o adevărată necropolă de familie adăposteşte mormintele ultimilor proprietari ai Mogoșoaiei şi ale rudelor lor: Prinţul Nicolae G. Bibescu şi soţia sa Helene Louise Ney d’Elchingen, Prinţul George Bibescu şi soţia sa, Valentine de Caraman Chimay, Prinţesa Elisabeth Bibescu, Prinţii Mihai Basarab Brâncoveanu şi George Basarab Brâncoveanu.

Serele Nicolae Bibescu, atelier francez – 1890. În prezent sunt utilizate pentru culturi floricole şi atelier de educaţie plastică pentru copii.