Palatul în vremuri de restriște

După 1714, întreaga avere a lui Constantin Brâncoveanu va fi confiscată, cu acest prilej fiind risipite toate bogăţiile interioare ale Mogoșoaiei (mobilier, covoare, argintărie, cărţi). Ulterior, moşiile şi palatele lui Constantin Brâncoveanu vor fi răscumpărate de la turci de către noul domnitor Ştefan Cantacuzino. În 1714, Palatul de la Mogoşoaia a fost transformat în han. Călătorul francez Aubry de la Motraye, care l-a vizitat şi a locuit în el pe 14 octombrie 1714, ne-a lăsat o frumoasă descriere a clădirii: “Trecurăm pe la şapte ceasuri pe lângă un edificiu destul de mare şi destul de măreţ. Întrebarăm călăuza ce să fie? Ne răspunse că era un palat ce se chema Mogoşoaia şi că fusese zidit de ultimul Domn al Ţării Româneşti. Avurăm curiozitatea de a pătrunde înăuntru pentru a-l vedea: îl găsirăm foarte regulat şi zidit europeneşte, ornat pe dinăuntru cu plafonuri bogate şi cu picturi bune, dar mobilele fuseseră luate de către slujitorii Porţii în vremea detronării nefericitului său stăpân. Atunci fusese transformat într-un han pentru nevoile călătorilor”.

Trei ani mai târziu, în 1717, palatul de la Mogoşoaia a revenit în stăpânirea urmaşilor lui Constantin Brâncoveanu, eliberaţi din exilul impus de turci la Kutayeh, în Asia Mică. În 1719, palatul îl vă adăposti pentru un timp pe domnitorul Nicolae Mavrocordat care, de teama ciumei ce bântuia prin Bucureşti, îşi va stabili temporar reşedinţa aici, la invitaţia Mariei Brâncoveanu, văduva fostului domn. Cum Ştefan Brâncoveanu – al doilea fiu al domnitorului, pentru care fusese zidit palatul – nu a avut moştenitori direcţi pe linie masculină (ci doar o fiică, Maria, decedată în 1773), urmaşii primului fiu al voievodului, Constantin, vor fi cei care vor moşteni palatul până la începutul secolului al XIX-lea.

Astfel, după moartea Mariei Brâncoveanu, palatul a intrat în posesia marelui ban Constantin Brâncoveanu (1707-1762), nepotul domnitorului. Urmaşul său, Nicolae (m.1804), va ajunge şi el mare ban şi va moşteni palatul. În timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, el va trece de partea ruşilor, fapt ce atrage răzbunarea turcilor, care devastează cumplit palatul. Tot Nicolae Brâncoveanu este cel care – conform mărturiei istoricului F.J. Sulzer, care a vizitat Mogoşoaia în 1781 – va demola plafonul boltit al unei săli (pe care erau pictate portretele strămoşilor familiei) şi îl va înlocui cu un tavan simplu. Fiul lui Nicolae Brâncoveanu, numit tot Constantin, murind la o vârstă fragedă (în mai 1772), palatul va fi moştenit, din 1804, de către fratele său, marele ban Manolache Brâncoveanu (1748-25 aprilie 1811), cu care se continuă istoria familiei. Ultimul proprietar în linie directă din familia Brâncoveanu care va stăpâni Palatul de la Mogoşoaia va fi Grigore Brâncoveanu (1767- 27 aprilie 1832).

În martie 1821, de frica trupelor lui Tudor Vladimirescu ce se apropiau de Bucureşti, Grigore Brâncoveanu se va refugia de la Mogoşoaia la Braşov, lăsând palatul în părăsire. Pandurii vor ocupa palatul, provocând un incendiu ce va distruge din nou interioarele. În 1832 a murit şi acest ultim vlăstar al familiei Brâncoveanu, marele ban Grigore. Cum din căsătoria sa cu Elisabeta Balș nu a avut urmaşi, la 16 martie 1824 ei vor adopta un copil, pe Zoe Mavrocordat (1805-1892), fiica lui Alexandru Mavrocordat şi a Catrinei Balş.