Jaf și apreciere … germană

Lucrările de restaurare de la Mogoşoaia sunt întrerupte în timpul războiului, începând cu 1916. Martha Bibescu va rămâne la Mogoşoaia, dar va merge aproape zilnic la Bucureşti, unde va lucra în spitalul fondat de Regina Maria. În noiembrie 1916, palatul din Mogoşoaia este bombardat de aviaţia germană, proprietara lui mărturisindu-i arhiepiscopului Raymond Netzhammer că „a fost luat ca obiectiv din cauza acoperişului său mare şi uşor de reperat de la distanţă”.

Distrugerile au fost importante, nu atât la palat, cât la Vila Elchingen. Revenind la Mogoşoaia pe 16 ianuarie 1917 – de teamă ca germanii să nu rechiziţioneze domeniul -, Martha Bibescu constată, împreună cu arhiepiscopul Netzhammer, proporţiile dezastrului: „Castelul vechi, care necesită încă multe reparaţii ca să fie locuibil, are un aspect fantomatic. (…) Războiul a trecut prin şi peste casă. Ea zboară repede prin saloanele şi sufrageriile parterului. Totul este distrus: mobila furată şi cea rămasă sfărâmată şi făcută surcele, geamurile sparte, podelele pline de moloz şi gunoi, uşile scoase din balamale. Urcă pe scara distrusă în camerele de locuit şi în dormitoare. Aici, aceeaşi jalnică distrugere”.

Cu toate acestea, după ocuparea Bucureştiului, Martha Bibescu va refuza să se retragă la Iaşi, împreună cu familia regală şi guvernul român, rămânând în capitala ocupată de germani, unde se va ocupa în continuare de spital şi va rezida la Mogoşoaia. Aici, va supraveghea lucrările de restaurare, va reamenaja vila, va locui un timp şi la palatul cumnatului ei, prinţul Barbu Ştirbey, din Buftea, care fusese bombardat şi devastat de germani. Vizita mareşalului Mackensen la Buftea a surprins-o în palat, ceea ce a dat naştere acuzelor de colaboraţionism de după război. De aceea, pentru a evita toate aceste zvonuri, la 1 mai 1917 Martha va pleca în Elveţia, unde două drame familiale o zdruncină puternic: sinuciderea lui Emanuel Bibescu (22 august 1917), vărul mult iubit, urmată apoi de cea a sorei sale, Margareta (pe 4 aprilie 1918).

În lipsa ei, pe 19 mai 1917, palatul de la Mogoşoaia va fi vizitat de mareşalul August von Mackensen, cuceritorul Bucureştiului. Acesta a cercetat amănunţit biserica şi palatul, episcopul Netzhammer oficiind serviciile de ghid şi amintindu-i de „marele ziditor Brâncoveanu, soarta lui nenorocită şi moartea tragică la Constantinopol”. „Marea curte a castelului şi grădinile sunt în stare relativ bună – nota Netzhammer -, cu toate că se pot observa urmele cizmelor grele soldăţeşti pe iarbă şi printre flori”. În final, Mackensen aprecia: „Faptul că prinţesa Martha Bibescu a hotărât să salveze cea mai frumoasă clădire civilă din epoca voevodală clasică de la pieire, să o restaureze în interior şi în exterior, să fie iar locuibilă, dovedeşte adânca ei dragoste de patrie şi că a executat totul cu energie şi cu bunăvoinţă”.